Cat ne mai costa...

Vreau sa va impartasesc un scurt fragment al unui articol scris acum ceva vreme, de bunul meu prieten Dan Anghelescu, din Sinaia, care, zic eu, urmareste sa scoata din noi sentimente si trairi reprimate sau uitate in ultimul timp.
In anul 1844, vedea lumina tiparului, la Paris, o lucrare vasta, in 3 volume, intitulalata "Romania, sau istoria, limba, literatura, ortografia, statistica popoarelor limbii de aur, ardeleni, valahi si moldoveni, cunoscuti sub numele de romani".
Autorul se numea Jean Alexandre Vaillant, pe care N. Iorga il numea "meritosul prieten al romanilor".
Pana in 1831 este profesor, iar intre 1831-1834 este numit director al Colegiului Sf. Sava din Bucuresti.
Primele 2 volume prezinta istoria Principatelor, al 3-lea contine povestea unei excursii facuta de autor in Tara Romaneasca si publicata sub titlu " Ortografie sau plimbari pitoresti in Muntii Bucegi".
In seara zilei de 19 iulie 1839, Vaillant pleaca din Bucuresti, impreuna cu slugerul Angelescu, care-i va fi tov. de drum. Ajung la Ploiesti, apoi la Campina si de acolo la Telega. Aici se intalnesc cu 2 tarani, care le vor fi calauze.
Obiectivul principal al calatoriei este marturisit in ajunul plecarii spre Bucegi, "Ziua urmatoare trecu intr-un-far-niente si in pregatiri pentru ascensiunea din Bucegi, vom planta drapelul tricolor al Principatelor"....
Ultima zi desavarseste scopul calatoriei lor: insositi de mai multi tineri tarani si ciobani, ei urca muntele Plesuva, unde, in sfarsit, arboreaza drapelul national.
"...ajunsi in varf, taiem un brad tanar de 12 metrii, ii punem drapelul tricolor al Principatelor si il inaltam cu vantul si ploaia. Acum este arborat, falfaie, il salutam cu strigat de bucurie si urari de sperante in viitor.
Da, fie ca timpul, fie ca stapanul acestui frumos domeniu, sa respecte aceasta emblema a unei natiuni care vrea sa renasca, si aceasta natiune va renaste".
Asadar in 1839, francezul Vaillant cunoaste "un drapel tricolor al Principatelor", considerat "drapel national". El nu il duce la Milcov, cum ar fi fost normal, ci pe varful Omul.
Pentru el asadar unirea Principatelor era un fapt care nu astepta decat o consemnare formala(care insa avea sa intarzie 20 de ani)...
Urmeaza ca fiecare dintre noi sa inteleaga ce e de inteles.