In aparenta stiu ce, in sine habar nu am.
Multe carari, multe intersectii, prin cap o multime de ganduri.
Am o varsta, ar fi trebuit sa ma linistesc pana acum.
Prea multe probleme, prea multe lucruri ramase de rezolvat.
Prea multa lume cu probleme!
Imi continui drumul. Merg incet sa nu deranjez, sa nu fiu deranjat.
Repet intr-una "nu te implica, nu este traba ta". Exact.
Nu e problema mea, nu am generat-o eu. Sa si le rezolve singuri.
Daca mai pot?!
Ma opresc speriat. Oare se mai poate repara, se mai poate repara?
Nu, clar nu este traba mea, am hotarat sa nu ma implic!
Ce usurare. Imi faceam griji. Pentru ce? Uita-te in jur, nu se merita!
Nimeni nu crede in nimic, nimeni nu respecta pe nimeni, nimeni nu se respecta nici macar pe sine.
Sau poate, zic poate, si ei isi repeta "nu te implica...". Bine ca nu am plecat, sigur m-as fi oprit din nou,
Am hotarat, o sa merg mai repede, o sa deranjez, o sa fiu deranjat...
Si poate ridicand capul din pamant, o sa-i vad si pe ei grabind pasul, deranjand si fiind deranjati in acelasi timp.
Am sa ma intorc!
